Capitolul9

“Anunţă-mă dacă ai nevoie de ceva.” Îmi spune Niall. El e chiar un tip foarte dulce, de ce trebuie să petreacă timpul cu Harry atât de mult? “Mă poţi ajuta s-o găsesc pe Steph?” Îl întreb, iar el începe să râdă. Mâna lui se mişcă în aer şi îmi indică următoarea cameră. Îmi aud respiraţia atunci când o zăresc. Ea, împreună cu alte două fete, dansează pe o masă din sufragerie. Un tip beat se urcă şi li se alătură, mâinile lui prinzând şoldurile lui Steph.Mă aştept ca ea să-i îndepărteze mâinile, dar în schimb doar zâmbeşte şi îşi împinge fundul spre el. O! “Doar dansează, Tessa.” Niall zâmbeşte şi chicoteşte uşor văzându-mi expresia. Nu doar dansează, se pipăie şi se freacă unul de altul. “Da... ştiu.” Spun, deşi nu e atât de obişnuit pentru mine. Nu am dansat niciodată în felul ăla, nici măcar cu Noah, iar noi suntem împreună de 2 ani. Noah! Mă simt incredibil de vinovată că nu mi-a trecut prin cap de când am ajuns aici. Când îmi scot telefonul am 3 mesaje de la el. *Eşti acolo, Tess?* *Hei? Eşti bine?* *Tessa? Să o sun pe mama ta? Încep să îmi fac griji.* Îl sun cât de repede îmi permit degetele să tastez numărul, rugându-mă să nu o fi sunat încă pe mama. Nu răspunde, dar îi trimit un mesaj asigurându-l că sunt bine şi rugându-l să nu o sune pe mama. Îşi va ieşi din fire dacă află că sunt la o petrecere în casa unei frăţii, în primul meu weekend la facultate. “Heiii... Tessa!” Steph abia articulează intrând în bucătărie. Braţul ei se înfăşoară în jurul meu şi ea îşi lasă capul pe umărul meu. ”Te distrezi la petrecerea asta?” Chicoteşte. E clar mangă. ”Cred că am nevoie... Camera asta începe să se termine, Tess... adică să se rotească.” Râde, iar corpul ei se clatină în faţă. “O să i se facă rău.” Îi zic lui Niall. El aprobă şi o ridică în braţele lui, aşezându-i corpul peste umerii săi. “Urmează-mă!” Îmi spune şi se îndreaptă spre scări. Mergem într-o cameră de la etaj, iar el deschide uşa: o baie. Desigur, când aveam nevoie de una nu am găsit-o. O pune pe podea lângă toaletă, iar ea începe imediat să vomite. Mă uit în altă parte, dar îi prind părul roşu în pumn şi îl ţin departe de capul ei. După mai multă vomă decât aş putea face faţă, ea se opreşte şi Niall îi oferă un prosop. “Du-o în camera din capătul holului şi pune-o pe pat. Are nevoie de somn ca să îi treacă.” Îmi spune, iar eu aprob. Nu pot s-o las singură aici, leşinată. ”Poţi să rămâi şi tu acolo.” Îmi spune, parcă citindu-mi gândurile. “Mulţumesc.” Îi spun, iar el îmi zâmbeşte ieşind din baie. Reuşesc să o ridic de pe podea şi o ajut să traverseze holul. Uşa se deschide spre un dormitor. Ochii mei se îndreaptă imediat spre rafturile cu cărţi ce acoperă pereţii. O aşez uşor pe Steph pe pat şi mă îndrept spre cărţi. Scanez titlurile şi sunt impresionată de deţinătorul acestei colecţii. Sunt mulţi clasici, incluzând toţi preferaţii mei. Iau ‘La răscruce de vânturi' şi o scot de pe raft. E într-o stare proastă, paginile trădând de câte ori a fost citită. “De ce naiba eşti în camera mea?” Răsună o voce nervoasă. Deja recunosc accentul. E Harry.