Capitolul10

“Am întrebat ce naiba cauţi în camera mea?” Repetă Harry, la fel de aspru ca prima oară. Picioarele lui lungi se îndreaptă spre mine, iar el îmi înşfacă din mâna mea cartea, plasând-o la loc pe raft. Mintea mea se învârte. El îşi drege glasul şi îşi flutură mâna în faţa mea. “Niall mi-a zis s-o aduc pe Steph aici.” Vocea mea abia se aude. El face un pas mai aproape şi respiră greoi. Îi arăt patul, făcând ca ochii lui să-mi urmeze mâna. ”A băut prea mult şi Niall a spus...” “Te-am auzit de prima dată.” Mă întrerupe. Îşi trece mâna prin păr, părând clar foarte supărat. De ce îi pasă atât de mult că suntem în camera lui? Stai... “Faci parte din frăţie?” Îl întreb. Nu-mi ascund şocul din voce. Harry e departe de felul în care îmi imaginez că sunt băieţii din fraţii. “Da... şi?” Îmi răspunde şi se apropie şi mai tare. Spaţiul dintre noi e mai mic de un metru. Încerc să mă depărtez de el, dar spatele meu loveşte raftul de cărţi. ”Te surprinde asta, Theresa?” “Nu-mi mai spune Theresa.” M-a încolţit. “Ăsta e numele tău, nu-i aşa?” Rânjeşte, dispoziţia sa indulcindu-se uşor. Oftez şi mă întorc. Nu am idee unde mă duc, dar trebuie să plec departe de Harry înainte să-l plesnesc. Sau să plâng. A fost o zi lungă şi cu siguranţă o să plâng în loc să-l plesnesc. Poate reuşesc să le fac pe amândouă? “Nu poate să rămână aici.” Îmi spune când ajung la uşă. Când mă întorc,piercing-ul din buza lui e între dinţi. Ce l-a determinat să-şi facă o gaură în buză şi în sprânceană? Trebuie să fi fost dureros. “De ce nu? Credeam că voi doi sunteţi prieteni.” “Suntem.” Spune. “Dar nu stă nimeni în camera mea.” Braţele lui se încrucişează pe piept şi, pentru prima oară de când l-am întâlnit, pot să disting forma unuia dintre tatuajele sale. E un trandafir, imprimat în mijlocul braţului său acoperit. Harry, cu un trandafir tatuat? Simţindu-mă curajoasă şi enervată, îmi scapă un râs. ”O... înţeleg. Deci doar fetele care se sărută cu tine pot veni la tine în cameră?” De îndată ce cuvintele îmi părăsesc, gura zâmbetul lui creşte. “Aia nu era camera mea. Încerci să spui că vrei să mă săruţi? Nu eşti genul meu, scuze.” Spune şi, din nu ştiu ce motiv, îmi răneşte sentimentele. Harry e departe de a fi genul meu, dar tot nu i-aş spune asta niciodată. “Eşti... Eşti...” Nu pot găsi cuvintele. Sentimentele mele sunt rănite, iar eu sunt jenată, enervată şi epuizată din cauza petrecerii. Încetez să mai încerc să vorbesc cu el. Nu merită. ”Păi... atunci du-o tu în altă cameră, eu o să ma duc înapoi în cămin.” Îi spun şi mă îndrept spre uşă. “Noapte bună, Theresa!” Spune Harry,iar eu trântesc uşa. Nu pot opri lacrimile care mi se scurg pe obraji atunci când ajung la capătul scărilor.Până acum urăsc facultatea şi nici măcar n-am început cursurile. De ce nu am o colegă de cameră ca mine?Ar trebui să dorm acum,pregătindu-mă pentru cursurile de luni. Nu am ce căuta la petreceri din astea şi cu siguranţă nu am ce căuta în preajma acestui tip de oameni. Îmi place Steph,dar nu pot să fac faţă petrecerilor de genul ăsta sau oamenilor ca Harry. Harry e aşa un mister pentru mine... De ce trebuie să fie mereu atât de nepoliticos? Şi de ce are toate cărţile alea? Nu se poate ca unui ticălos grosolan, nepoliticos şi tatuat ca Harry să-i facă plăcere acele cărţi minunate. Singurul lucru pe care mi-l închipui pe el citind e spatele unei sticle de bere. Nici măcar nu sunt sigură dacă ştiu să mă duc înapoi la cămin. N-am nicio idee unde e localizată casa asta. Cu cât mă gândesc mai mult la deciziile pe care le-am luat în seara asta, cu atât devin mai frustrată şi stresată. Chiar trebuia să mă gândesc dinainte la asta, tocmai de aceea planific totul din timp, pentru ca lucruri de genul ăsta să nu se întâmple. Casa e încă plină şi muzica e prea tare. Părul blond şi tatuajele lui Niall nu sunt pe nicăieri. Nici ale lui Zayn. Poate ar trebui să găsesc un dormitor oarecare şi să dorm pe podea? Sunt cel puţin 15 camere acolo sus şi poate o să fiu norocoasă şi nimeni nu o să intre peste mine. Dar mă gândesc din nou şi ma răzgândesc. În ciuda eforturilor de a-mi stăpâni emoţiile, nu pot. Mă duc înapoi sus, găsesc baia şi stau pe podea cu capul între genunchi, sunându-l pe Noah din nou. El răspunde la al doilea ton.