Singuratatea ♥

Buna !

♥

Singurătatea, o povară de care poţi scăpa 

Într-o măsură mai mică sau mai mare, singurătatea face parte din viaţa fiecărei persoane. Însă există situaţii în care ea poate deveni un mare duşman al nostru.

Singurătatea este o stare complexă, iar fiecare persoană o trăieşte cu o intensitate particulară. Sunt momente când avem nevoie să fim singuri, pentru a ne pune gândurile în ordine sau pentru a ne regăsi pe noi înşine. În aceste situaţii, solitudinea funcţionează asemenea unei şcoli în care învăţăm să devenim mai responsabili şi să luăm singuri cea mai potrivită decizie pentru propria persoană. Când singurătatea devine greu de suportat poate fi o consecinţă a faptului că depindem prea mult de ceilalţi şi nu ştim ce să facem cu noi înşine atunci când ne trezim deodată pe cont propriu, de exemplu. 

Singuratatea-fizica si psihica.Dece unii oameni tot ce au pe suflet tin tot in ei eu  cred ca da sunt momente in care tre sa la tiii in suflet dar nu de fiecare data asta poate afecta starea ta psihica.
Ca nişte învelişuri în care se îşi fac cuibul doar date şi evenimente din trecut, parcurgem prezentul fără a preţui nimic, fie fizic, fie transcendental. Ideile noastre deja nu mai vin în mod spontan cum o făceau altădată şi doar cele ale altora sună şi răsună în interiorul nostru, stabilindu-se o confuzie atât de mare ca şi în povestea Turnului lui Babel, cu mii de limbi şi interese.

Pentru această singurătate nu trebuie să avem o anumită vârstă, deşi la o vârstă avansată persoana este mai înclinată spre ea, având o activitate fizică mai relaxată. Cu toate acestea, oricare ar fi vârsta, pentru a digera această singurătate trebuie să transformăm golul existenţial în năzuinţe de înnoire; viaţa este o continuă mişcare, o continuă transformare, iar noi trebuie să ne asumăm acest fapt, adaptându-ne cu cea mai mare plăcere şi umilinţă la continua schimbare pe care o suferă corpul nostru din punct de vedere biologic şi psihologic. 

















Singuratatea e la fel de periculoasa ca si fumatul.Pentruca tot tii in tine  ca si fumul tras de tigara.

Versuri "Mihai Eminescu - Singurătate"

Cu perdelele lăsate, 
Şed la masa mea de brad, 
Focul pâlpâie în sobă, 
Iară eu pe gânduri cad. 

Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Ţârâiesc încet ca greieri
Printre negre, vechi zidiri, 

Sau cad grele, mângâioase
Şi se sfarmă-n suflet trist, 
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist. 

În odaie prin unghere
S-a ţesut păinjeniş
Şi prin cărţile în vravuri
Umblă şoarecii furiş. 

În această dulce pace
Îmi ridic privirea-n pod
Şi ascult cum învelişul
De la cărţi ei mi le rod. 

Ah! de câte ori voit-am
Ca să spânzur lira-n cui
Şi un capăt poeziei
Şi pustiului să pui;

Dar atuncea greieri, şoareci, 
Cu uşor-măruntul mers, 
Readuc melancolia-mi, 
Iară ea se face vers. 

Câteodată... prea arare... 
A târziu când arde lampa, 
Inima din loc îmi sare
Când aud că sună cleampa... 

Este Ea. Deşarta casă
Dintr-odată-mi pare plină, 
În privazul negru-al vieţii-mi
E-o icoană de lumină. 

Şi mi-i ciudă cum de vremea
Să mai treacă se îndură, 
Când eu stau şoptïnd cu draga
Mână-n mână, gură-n gură.