Capitolul7

Harry a dispărut deja în casă,iar eu sper să nu-l mai văd din nou pentru restul serii şi, având în vedere mulţimea de oameni îngrămădită în casa asta,probabil aşa va fi. Îi urmez pe Steph şi Niall prin sufrageria aglomerată şi mi se oferă un pahar roşu. Încerc să-l refuz cu un politicos ‘nu, mulţumesc’, dar ei deja au plecat, iar eu aşez paharul pe un raft şi continui să mă plimb prin casă. Ajungem la un grup de persoane pe care le consider automat a fi prietenii lui Steph. Toţi sunt tatuaţi ca şi ea şi stau în rând pe canapea. Desigur, Harry e aşezat pe braţul drept al canapelei. Evit să-l privesc în timp ce Steph mă prezintă grupului. “Aceasta e Tessa, colega mea de cameră. Tocmai a ajuns aici ieri şi m-am gândit să-i arăt cum să se distreze în primul weekend la WSU.” Le spune.Unul câte unul, toţi aprobă şi îmi zâmbesc. Toţi sunt foarte prietenoşi, cu excepţia lui Harry, desigur. Un băiat chipeş, cu tenul măsliniu, întinde mâna şi o scutură pe a mea. Mâinile sale sunt puţin reci din cauza paharului roşu pe care îl ţine, dar zâmbetul lui e călduros. Cred că observ un piercing în limbă, dar nu sunt sigură. “Eu sunt Zayn, ce studiezi?” Mă întreabă. Observ cum ochii lui îmi studiază ţinuta, iar el zâmbeşte puţin, dar nu spune nimic. “Studiez engleza.” Zâmbesc mândră.Îl aud pe Harry pufnind, dar îl ignor. “Super, eu sunt cu florile.” Zayn râde şi eu fac la fel. Flori? Ce înseamnă asta? “Vrei să bei ceva?” Se oferă înainte să-l pot întreba ce studiază de fapt. “O, nu, eu nu beau.” Îi spun, iar el încearcă să-şi ascundă zâmbetul. “Las-o în baza lui Steph să aducă domnişoara pretenţioasă la o petrecere de-a frăţiei.” O fata micuţă cu părul roz spune subtil. Mă prefac că nu o aud pentru a nu fi nevoită să mă gândesc la o răzbunare. Domnişoară pretenţioasă? Nu sunt în niciun caz “pretenţioasă”. Am muncit şi am învăţat din greu să ajung unde sunt, iar mama a lucrat toată viaţa ei să se asigure că am parte de un viitor bun. “Mă duc să iau nişte aer.” Spun şi mă întorc să plec. Vreau să evit cu orice preţ dramatismul petrecerii. Nu am nevoie de duşmani atunci când nici măcar nu am prieteni. “Vrei să vin cu tine?” Strigă Steph în urma mea. Dau din cap că nu şi mă îndrept spre uşă. Ştiam eu că nu trebuia să fiu de acord să vin la petrecere. Aş fi putut fi în pijamalele mele acum, ghemuită în pat cu un roman în mână. Aş fi putut vorbi cu Noah pe Skype, de care mi-e dor teribil, aş fi putut face orice altceva şi ar fi fost mai bine decât să stau pe afară,ascunzându-mă de petrecerea asta îngrozitoare plină de beţivi idioţi. Mă decid să-i trimit un mesaj lui Noah. *Mi-e dor de tine. Facultatea nu e atât de plăcută până acum.* Îi trimit şi mă sprijin pe zidul de piatră aşteptând răspunsul lui. Un grup de fete bete trece pe lângă mine chicotind şi împiedicându-se de propriile picioare.Cat de scârbos! Sper ca nu toată lumea din facultate să fie aşa. *De ce nu? Şi mie mi-e dor de tine, Tess. Mi-aş dori să fiu cu tine acolo.* Zâmbesc la cuvintele lui. “Rahat, scuze!” Spune o voce masculină spune şi, o secundă mai târziu, simt lichidul rece scurgându-se pe faţa rochiei mele. Tipul se împiedică şi apoi se ridică. “Greşeala mea.” Murmură şi se aşează jos. Petrecerea asta nu ar putea fi mai rea. Rochia mea e udată cu Dumnezeu ştie ce fel de alcool şi nu am în ce să mă schimb. Oftând, îmi scot telefonul şi intru înapoi să caut o baie. Îmi fac loc prin mulţime şi încerc să deschid fiecare uşă,nereuşind să mişc vreuna. Nici nu vreau să mă gândesc ce fac oamenii în camerele astea. O iau pe scări şi continui să ‘vânez’ o baie. În sfârşit, una dintre uşi se deschide, dar din păcate nu e o baie. E un dormitor şi, ca totul să fie şi mai rău pentru mine, Harry e întins pe pat, cu fata cu părul roz în poala lui, gura ei acoperind-o pe a lui.